REZULTATELE PROCESULUI DE CERCETARE

PENTRU ANUL 2009

- sinteza -

 

I. STABILIREA ELEMENTELOR DE UNITATE TERITORIALĂ ŞI SUBORDONARE REGIONALĂ

 

1.      Delimitarea si identificarea trăsăturilor geografice ale Podişului

Someşan

 

1.1. Elemente de unitate teritorială

 

Parte integrantă a Depresiunii Transilvaniei, Podişul Someşan reprezintă compartimentul nord-nord-vestic al acestuia, fiind cea mai extinsă şi cea mai complexă unitate din cele trei mari diviziuni ale Podişului Transilvaniei.

Complexitatea morfostructurală a regiunii este determinată de evoluţia geologică manifestată printr-o diversitate a formaţiunilor sedimentare (gresii, nisipuri, argile, calcare) dispuse pe blocuri cristaline scufundate la diferite adâncimi. Această particularitate se reflectă în configuraţia şi tipologia reliefului (predominant structural şi litologic) şi organizarea reţelei de râuri, drenată de Someş spre nord-vestul ţării prin porţiunea cea mai coborâtă din jugul intracarpatic denumită “Poarta Someşană” .

Individualitatea geografică a Podişului Someşan este impusă nu numai de unitatea sistemului fluviatil, ci şi de climatul relativ răcoros şi umed, determinat de predominanţa unui relief mai înalt şi advecţia relativ uşoară a maselor de aer din vest şi nord vest peste ”Poarta Someşeană”. La acestea se adaugă particularităţile invelişului biopedogeografic manifestate prin predominanţa spaţiului forestier - păstrat cu precădere în dealurile mai înalte - şi a luvisolurilor aflate în diferite grade de argiloiluviere.

Mai pregnantă este însă identitatea sa demografică şi de habitat, generată de extensiunea exclusivă a spaţiului rural (Podişul Someşan fiind una dintre puţinele regiuni ale ţării lipsite de oraşe interioare). Structura etnică şi confesională releva ponderea covârşitoare a populaţiei româneşti, ortodoxe, grupurile etnice de altă origine şi religie fiind maghiarii şi ţiganii.

In privinţa aşezărilor, localizarea, structura, textura şi funcţiile lor răspund pe deplin condiţiilor naturale ale unui podiş clasic: concentrarea în lunci şi terase, dar şi pe platourile sau interfluviile mai extinse (exemple tipice pe Platoul Purcăreţ-Boiu Mare), structură alungită sau lobată, textură răsfirată sau adunată, mărimi demografice nuanţate; funcţii agricole sau mixte etc.

1.1.2.  Aşezarea geografică şi subunităţile geografice ale Podişului Someşan

 

            În literatura de specialitate sunt exprimate  opinii diferite referitoare, în special, la limita nord-estică a podişului şi la subunităţilor componente. Unitatea analizată se regăseşte menţionată, sub numele de Platforma Someşană, în studiile lui Vintilă Mihăilescu (1934, 1936, 1937) reluate în lucrări de sinteză ulterioare, unde conturarea sa este relativ echivocă, incluzând şi areale din exteriorul Jugului intracarpatic, deci dinafara Depresiunii Transilvaniei. O opinie de începuturi care, după intensificarea observaţiilor şi cercetărilor în regiune, nu a mai fost împărtăşită, unităţile din exteriorul  Jugului intracarpatic fiind asociate Dealurile de Vest.

Grigor P. Pop (2001), într-un studiu regional efectuat asupra Depresiunii Transilvaniei, certifică extinderea spaţiului podişului şi la est de  Valea Sălăuţa, identificând o subunitate inedită a  acestuia pe care o denumeşte Dealurile Someşului Mare, compartimentată, la rândul ei, în dealurile Ciceului, Suplaiului şi Năsăudului.  Astfel limita podişului este împinsă spre est până la confluenţa Văii Cormaia cu sectorul de obârşie al Someşului Mare. Spre sud-vest limita este fixată de-a lungul Văii Căpuşului. Argumentele autorului sunt numeroase şi iau în considerare aspecte structurale, morfologice, hidrografice, climatice, biopedogeografice dar şi geografico-istorice. Autorul aduce în discuţie, vizând îmbogăţirea aceluiaşi arsenal argumentativ, noţiunea de podiş, omiţând însă,  cea mai importantă semnificaţie a sa: suprafaţă aplatizată, cu altitudini preponderent racordabile la anumite cote altimetrice impuse de litologie, tectonică, etape evolutive, sistem de modelare etc. (Pompei Cocean, Wilfried Schreiber, Gabriela Cocean, 2009). De aici includerea în perimetrul Podişului Someşan a unor unităţi precum Culmea Breaza sau Dealurile Năsăudului care distonează altimetric şi peisagistic cu arealele învecinate. De altfel, în ceea ce priveşte trăsăturile sine qua non  ale podişurilor, apreciem ca inspirate cele reliefate de M. Ielenicz şi I. Săndulache (2008) şi anume: o suprafaţă cu interfluvii plate extinse determinate structural sau morfogenetic; energie de relief majoră, de peste 100 m; fragmentare slabă sau moderată (suprafaţa interfluviilor o depăseşte pe cea a culoarelor de vale), concentrarea aşezărilor pe terase sau glacisuri etc.

Aurel Maier (2001) în studiul  întitulat Podişul Someşan, populaţia şi aşezările exclude, cu argumente de ordin morfostructural şi morfometric pertinente, Dealurile Ciceului, Culmea Breaza şi Dealurile Suplaiului (prezente la ceilalţi autori) din osătura podişului, fixându-i limita estică pe interfluviul dintre Valea Sălătrucului şi Valea Mare. In schimb, el integrează între limitele acestuia Depresiunea Almaş-Agrij, alături de dealurile Nadăşului, Clujului şi Dejului, Şimişna-Gârbou şi Purcăreţ-Măgura. Acesta din urmă substituind Podişul Purcăreţ-Boiu Mare regăsit la alţi autori şi limitat numai la platoul  grefat preponderent pe substrat calcaros.

1. 2. Stabilirea si caracterizarea subdiviziunilor geografice ale

Podişului Someşan

           

Analiza critică a opiniilor cercetătorilor care au studiat această regiune, conduce spre individualizarea mai multor subunităţi care gravitează, natural şi antropic, spre Culoarul Someşului, alcătuind o unitate funcţională de tip sistemic. Astfel, dealurilor Clujului şi Dejului şi Şimişna - Surduc , care alcătuiesc nucleul morfologic al Podişului Someşan, se ataşează un compartiment trans-someşan constituit din Platoul Purcăreţ – Boiu Mare şi Dealurile Sălătrucului. De necontestat este şi apartenenţa la Podişul Someşan a Platoului Purcăreţ-Boiu Mare. Topicul de platou propus de Pompei Cocean şi  colab. (2009) a ţinut seama de următoarele considerente: eliminarea confuziei posibile generată de integrarea în aceeaşi unitate a doi taxoni diferiţi ierarhic, dar purtând acelaşi nume;  prezenţa unei suprafeţe aplatizată de mare uniformitate generată de modelarea carstică.

Limitele şi subdiviziunile Podişului Someşan

 

II. IDENTIFICAREA AŞEZĂRILOR RURALE DIN PODIŞUL SOMEŞAN ÎN VEDEREA EVALUĂRII VULNERABILITĂŢII LOR

 

1.      Consideraţii generale

La identificarea aşezărilor rurale din Podişul Someşan s-au utilizat acele criterii (poziţional,  morfometric, morfologic, mărime demografică etc.), care pun mai bine în evidenţă gradul de vulnerabilitate a lor la riscurile naturale şi antropice.

1.      Identificarea aşezărilor rurale din Podişul Someşan

 

Identificarea aşezărilor rurale după poziţia geografică are o importanţă deosebită în evaluarea gradului de vulnerabilitate, deoarece permite cunoaşterea modului de expunere a aşezărilor rurale la diferite fenomene şi procese de risc.

Poziţia geografică se poate urmări matematic sau în funcţie de principalele elemente geografice naturale (relief, reţea hidrografică) sau antropice (reţeaua de comunicaţii, centre polarizatoare etc.).

Dintre trăsăturile morfometrice luate în considerare la identificarea aşezărilor rurale din Podişul Someşan am avut în vedere intervalele de altitudine în care este situată vatra şi diferenţa dintre altitudinea maximă şi minimă.

 Criteriile morfometrice menţionate sintetizează trăsături fizico geografice ale aşezărilor şi indică intensitatea cu care se pot manifesta diferite procese şi fenomenelor naturale, care influenţează gradul de vulnerabilitate a aşezărilor rurale.

Un criteriu important în identificarea aşezărilor rurale este şi cel morfologic, care a permis categorisirea lor  în funcţie de poziţia pe care o au faţă de principalele subunităţi morfologice: lunca, terasă, versant şi interfluviu

Un criteriu de bază în identificarea aşezărilor rurale din Podişul Someşan a fost mărimea demografică. O trăsătură de seamă a aşezărilor rurale din regiunea studiată constă în faptul că mai bine de jumătate din numărul lor (51,4 %) sunt incluse în categoria celor mici, sub 300 locuitori. Această categorie de aşezări rurale prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate. Urmează ca pondere aşezările rurale cu populaţia cuprinsă între 301 şi 500 de locuitori (22,3 %), respectiv între 501 şi 1000 de locuitori (18,5 %). Se remarcă faptul că valorile procentuale deţinute de categoriile de aşezări rurale menţionate sunt destul de apropiate.

Aşezările rurale cu peste 1500 locuitori sunt foarte puţine, deţinând doar 2,5 % din numărul total

3. Repartiţia aşezărilor rurale pe subunităţi geografice

 

Urmărind repartiţia aşezărilor rurale în funcţie de diferenţa de altitudine se constată faptul că în toate subdiviziunile Podişului Someşan predomină localităţile în care diferenţa de altitudine se menţine între 51 şi 100 m. Astfel, ponderea acestor aşezări este ridicată în Culoarul  Someşului (61 % din total), Dealurile Clujului şi Dejului (54,8 % ) şi în Dealurile Şimişna-Gârbou (48,5 %) şi în Podişul Purcăreţ - Boiu Mare (47%).

            Numărul aşezărilor rurale desfăşurate  pe diferenţe de altitudine cuprinse între 201 şi 250 m este foarte redus, fiind întâlnite în Dealurile Şimişna - Gârbou şi în Dealurile Clujului şi Dejului. De asemenea, aşezările  rurale desfăşurate pe diferenţe de altitudine mai mari de 250 m sunt foarte puţine, fiind întâlnite în  Dealurile Purcăreţ - Boiu Mare şi  în Dealurile Sălătrucului

Repartiţia aşezărilor rurale în funcţie de diferenţa de

altitudine pe care se desfăşoară

Denumirea unităţii

geografice

Diferenţa de altitudine (m)

 

<50

 

51-100

101-150

151-200

201-250

 

>250

 

%

N

%

N

%

N

%

N

%

N

%

N

D.Purcăreţ-

Boiu Mare

4,4

1

47,8

11

34,8

8

8,6

2

-

-

4,4

1

D.Sălătru-cului

15,8

3

31,5

6

21,1

4

21,1

4

-

-

10,5

2

Culoarul

Someşului

33,3

12

61,1

22

5,6

2

-

-

-

-

-

-

D.Şimişna-

Gârbou

20,0

7

48,6

17

14,3

5

5,7

2

11,4

4

-

-

D.Clujului

şi  Dejului

21,5

20

54,8

51

17,2

16

5,4

5

1,1

1

-

-

 

            Din repartiţia aşezărilor rurale pe subunităţi geografice  în funcţie de mărimea lor demografică se remarcă câteva aspecte specifice acestui ţinut deluros. Astfel, în toate subdiviziunile geografice ale Podişului Someşan predomină aşezările rurale  sub 500 locuitori

În Podişul Purcăreţ - Boiu Mare aşezările rurale sub 300 locuitori deţin 73,9 % din total, iar în Dealurile Sălătrucului procentul este mai redus (52,6 %). În celelalte subunităţi geografice ale Podişului Someşan procentul deţinut de această categorie de aşezări rurale se menţine între 45,7 %  în Dealurile Şimişna-Gârbou şi 49,4 % în Dealurile Clujului şi Dejului.

 

III. ÎMBUNĂTĂŢIREA METODOLOGIEI DE CERCETARE A VULNERABILITĂŢII AŞEZĂRILOR RURALE ŞI IDENTIFICAREA HAZARDELOR NATURALE.

           

            Conceptul de risc include trei termeni: pericol (periculozitate), vulnerabilitate şi expunere. Fiecare dintre acestea este în legătură cu cele trei componente ale spaţiului geografic: natura, omul şi teritoriu. Noţiunea de vulnerabilitate este compozită, iar definiţiile propuse ţin seama de diverşi parametri geografici, sociali sau economici.

 

3.1. Îmbunătăţirea metodologiei de cercetare a vulnerabilităţii aşezărilor rurale

           

În elaborarea unei metodologii de lucru adecvate este necesar ca în prima etapă să se analizeze elementele componente ale vulnerabilităţii şi tipurile de vulnerabilitate.

            Elemente componente ale vulnerabilităţii

Vulnerabilitatea include componente extrinseci (elementele expuse şi factorii de vulnerabilitate) şi intrinseci (rezilienţa, senzitivitate etc).

Elementele vulnerabile pot fi de ordin social, cultural, estetic şi environmental, grupând în principal persoane, bunuri şi activităţi. Dintre elementele vulnerabile cel mai important este cel uman.

            Expunerea este dispunerea pe un teritoriu a unui ansamblu de bunuri cu scopul de a fi păstrate şi care pot suferi de pe urma unui pericol natural.

            Vulnerabilitatea implică o serie de factori ce determină măsura în care viaţa, existenţa, proprietatea şi alte bunuri ale cuiva sunt supuse riscului de un eveniment (sau serii de evenimente) discret sau identificabil în natură sau societate. Principalii factori de vulnerabilitate sunt de natură demografică, economică şi socială. Se mai pot adăuga şi alţi factori legaţi de activităţile şi modul de folosire al solului, psiho-sociologici, tehnici, funcţionali, culturali şi istorici, instituţionali sau politico-administrativi, motivaţionali (atitudinali). Condiţiile sociale joacă un rol important în stabilirea gradului de vulnerabilitate, dar trebuie luate în considerare şi alte variabile cum ar fi:. ocupaţia, casta, etnia, vârsta, sexul, handicapul şi statutul de sănătate, şi statul imigraţional (legal sau ilegal), natura şi extinderea reţelelor sociale.

            Vulnerabilitate umană trebuie căutată într-o multitudine de factori aflaţi în interacţiune: geografici, demografici, instituţionali, organizaţionali, politici, conjucturali, tehnici, socio-economici, culturali sau psihologici (Blaikie şi colab., 1994; D’Ercole, 1994; Thouret şi D’Ercole, 1996).

Evaluarea vulnerabilităţii este etapa ce succede evaluarea hazardelor şi precede analiza şi stabilirea riscurilor. Obiectivele evaluării vulnerabilităţii constau, pe de o parte, în caracterizarea fenomenelor fizice (hazarde) în intensitate, frecvenţă şi incidenţă spaţială, iar pe de altă parte, în caracterizarea sensibilităţii societăţii la producerea lor (vulnerabilitate). Evaluarea vulnerabilităţii este foarte dificilă datorită numeroşilor factori care o determină şi dinamicii ei spaţio - temporale destul de accentuate.

Factorii luaţi în calcul pentru analizarea vulnerabilităţii au fost grupaţi în trei categorii: fizici, sociali şi motivaţionali (atitudinali).

 

Factorii luaţi în considerare la evaluarea vulnerabilităţii

 

Factori fizici

Factori  sociali

Factori motivaţionali

Activităţi economice

Structurile familiale

Atitudinea faţă de schimbare

Resurse disponobile

Calitatea şi structura conducerii

Iniţiativa

Infrastructura şi serviciile

Structurile de luare a deciziilor

Credinţe religiose, ideologii

Capitalul uman

Nivelele de participare

Fatalism, descurajare

Factorii de mediu

Conflictele existente

Dependenţă, idependenţă

Organizaţiile comunitare

Solidaritatea, cooperarea

Relaţiile cu structurile administrative

Solidaritatea, cooperarea

Legăturile cu vecinii

Orientare aspre trecut, prezent sau viitor

 

            Evaluarea vulnerabilităţii se poate aborda pe două căi: probabilistică, bazată pe analiza statistică a mecanismelor fenomenelor naturale considerate, a elementelor şi factorilor de vulnerabilitate, şi fenomenologică, care ţine seama de catastrofele naturale care au avut deja loc. Aplicarea celor două metode duce la obţinerea unui decalaj în ce priveşte rezultatele, care se pot datora lipsei unor date concludente şi realiste, condiţiilor socio-economice sau politice.

            În evaluarea vulnerabilităţii trebuie urmărite mai multe etape: definirea regiunii de studiu şi selectarea subregiunilor care vor fi supuse analizei; identificarea tipurilor de hazarde care ar putea afecta regiunea cercetată; definirea elementelor vulnerabile; stabilirea factorilor pentru analizarea vulnerabilităţii; alegerea instrumentelor care vor fi utilizate pentru evaluarea şi diminuarea vulnerabilităţii.

3. 2. Identificarea hazardelor naturale

 

            Dintre hazardele naturale care afectează aşezările rurale din Podişul Someşan mai semnificative sunt cele hidrice (inundaţiile) şi geomorfice (procese de versant).

 

            3. 2. 1. Fenomene hidrice de risc

            Inundaţiile reprezintă fenomene hidrice extreme generate de apele mari sau de viituri. Cunoaşterea genezei şi a mecanismelor de producere a viiturilor oferă posibilitatea prevenirii şi combaterii efectelor pe care le pot provoca. Pentru a pune în evidenţă diferenţele de ordin teritorial şi temporal al viiturilor din Podişului Someşan au fost analizate şi prelucrate datele provenite de la 12 staţii hidrometrice (tabelul nr.1).

 

Date referitoare la staţiile hidrometrice luate în studiu

Nr. crt.

Râul

Staţia hidro-

Metrică

Supr. baz.

(km2)

Altit.

med.

(m)

Lung.

curs

(km)

Panta

medie

(m/km)

Q

med.

(m3/s)

Q

max.

(m3/s)

Coef.

de

împ.

1

Nadăş

Aghireşu

39.1

581

10.3

15

0.220

44.1

0.1

2

Borşa

Borşa

178

452

23.8

5

0.624

138

0.2

3

Lonea

Luna de Jos

172

421

31.5

8

0.609

146

0.19

9

Sălătruc

Căşei

150

462

23.6

16

1.06

148

0.32

10

Poiana

Poiana Blenchii

94.5

424

10

21

0.780

144

0.01

11

Olpret

Maia

98.5

393

16

17

0.398

45.4

0.14

Percepţia riscurilor induse de inundaţii

Studiul percepţiei populaţiei potenţial afectate de riscul inundaţiilor dintr-o subdiviziune a regiunii studiate (Dealurile Clujului şi Dejului) s-a efectuat pe baza unui chestionar conceput pe 17 întrebări şi structurat pe şase capitole.

            Date de identificare. Au răspuns întrebărilor 160 subiecţi cu domiciliul în 15 localităţi rurale.Din totalul persoanelor intervievate, majoritatea au gospodăriile situate în zona de maxim risc (68,1 %) corspunzătoare luncii.

 

 Distribuţia gospodăriilor  pe trepte de relief şi bazine hidrografice

            Percepţia hazardelor este un proces complex, care se formează la interferenţa mai multor factori, dintre care cei sociali au rol important. De vârstă depinde experienţa şi atitudinea individului faţă de evenimentele extreme. Grupele de vârstă cuprinse între 19-30 ani şi peste 60 ani deţin câte 22 % din totalul intervievaţilor, iar la celelate grupe de vârstă ponderea este ceva mai redusă între 17 şi 20 %. Urmărind structura eşantionului pe sexe se remarcă faptul că procentul deţinut de bărbaţi (49 %) este foarte apropiat de cel care revine femeilor (51 %).

            Disponibilitatea la  acţiuni de voluntariat. Din subiecţii intervievaţi 96 % ar participa prin muncă voluntară la acţiunile de prevenire a inundaţiilor prin construirea de diguri, curăţirea albiei, repararea podurilor etc. Procentul celor care nu s-ar implica în asemenea lucrări este foarte redus (4%). Disponibilitatea la acţiuni de voluntariat este apoape identică la bărbaţi (50,3 %) şi femei (49,7 %). Tinerii sunt mai dispuşi să participe la diferite acţiuni de prevenire, combatere şi reconstrucţie. Spre exemplu toţi subiecţii intervievaţi cu vârstă sub 40 de ani au declarat că sunt dispuşi la voluntariat. Dintre cei care nu sunt dispuşi la diferite acţiuni de voluntariat majoritatea sunt femei (71 %) şi peste 50 de ani (71 %).

3. 2. 2. Procesele de risc geomorfic.

             Podişul Someşan fiind o unitate deluroasă, predomină versanţii cu diferite înclinări, expoziţii, lungimi şi formă. De aici rezultă că principalele hazarde geomorfice sunt procesele de versant.

Dintre acestea, principalul proces de risc este cel al deplasărilor, iar în cadrul acestora, acela de alunecare. Procesul de alunecare este favorizat de alternanţa stratelor cu diferite însuşiri (în mod special acelea permeabile, cum sunt gresiile, nisipurile, calcarele etc.) cu cele impermeabile (argilele şi marnele). Alcătuirea geologică determină faptul că partea sudică a Podişului Someşan este mai afectată şi mai periclitată de acest proces. Alunecările masive (glimee) s-au format în urmă cu mii de ani, şi doar condiţii extreme le-ar putea genera acum. Prin forma lor ascuţită rămân însă arii cu procese geomorfologice deosebit de active, dar la scară mică: prăbuşiri, eroziunea areolară, alunecări secundare etc., ca în bazinele văilor Feiurdeni sau Valea Caldă. Alunecările superficiale (în brazde, lenticulare, în cuiburi etc.) sunt posibile în aproximativ două treimi din suprafaţa Podişului Someşan. Cercetările de teren din 2009 au arătat că suprafeţe întinse au fost afectate, din cauza secetei, de fisuri de uscăciune, depăşind uneori 50-60 cm adâncime, care, prin infiltrarea precipitaţiilor pot deveni cornişe de desprindere. În partea nordică, unde versanţii sunt mai înclinaţi, dar mai scurţi şi mai împăduriţi fenomenele de alunecare sunt mai puţin evidente şi înlocuite de alte procese de versant. În general, secţiunea de versant cea mai periclitată de procesele de alunecare este  jumătatea superioară.

În Podişul Someşan eroziunea torenţială este destul de răspândită. În partea sudică, cu toate că formaţiunile geologice sunt friabile, organismele torenţiale sunt mai puţin importante decât alunecările de teren, din cauza evoluţiei avansate a văilor. În partea nordică, unde înclinarea versanţilor este mai mare, eroziunea torenţială este mai importantă. Areale cu o dezvoltare mare a organismelor torenţiale sunt la sud-est de satul Sălătruc, în bazinul inferior al văii Vadului, în bazinul Şimişna, în special dealungul cursului principal, arealul dintre satele Briglez şi Cristolţ, în împrejurimea satelor Gârbou, Panticeu, Şoimeni, în bazinul superior al văii Feurdeni etc. Evident, în majoritatea cazurilor activitatea antropică duce la intensificarea, uneori chiar la declanşarea acestor procese geomorfice de risc.

 

 


REZULTATELE PROCESULUI DE CERCETARE

PENTRU ANUL 2010

- sinteza -

 


© Academia Romana - Filiala Cluj Colectivul de Geografie

Design by Bilasco Stefan